Nichifor…

Nichifor a terminat scoala si institutul cu diploma rosie…
A lucrat profesor de istorie, intr-un sat din suburbia Chisinaului, acolo unde fusese repartizat dupa ce a absolvit institutul, tot acolo a cunoscut-o pe viitoarea lui sotie Ionela.
Initial au trait cu chirie intr-o casa pe care le-a dat-o statul, asa cum se obisnuia sa se dea tinerilor specialisti pe atunci.
Mai apoi au decis sa-si cumpere casa lor, mai ales ca in viata lor aparuse si un copil, rodul dragostei lor.
Atunci Nichifor a plecat in Siberia, unde lucra ca profesor, iar pentru a mai rotunji venitul, seara si in week-end lucra ca vanzator de produse alimentare.
Acolo a stat cativa ani, pana a agonisit de casa si de cele necesare pentru casa.
Mai apoi, cand timpurile s-au schimbat si lumea a inceput sa mearga in Europa, Omul nostru a fost unul dintre primii moldoveni care au plecat la munca in Italia.
A ajuns la Milano, unde si-a deschis patenta de intreprinzator si a muncit la greu pana cand a reusit sa-si puna pe picioare o afacere destul de bunicica.
Cativa ani mai tarziu si-a adus si sotia la Milano, lucrurile mergeau destul de binisor, acum obiectivul lor era o casa in Chisinau si un viitor frumos pentru fiica lor.
Dar bucuria si succesul nu au durat mult, deoarece Nichifor, a inceput sa traga la masea si atunci, sotia, dupa multe incercari esuate de a-l opri, l-a parasit si s-a intors in Moldova. Intoarsa acasa, femeia l-a decazut din drepturile parintesti, spunandu-i ca fiica-sa nu e a lui.
Viata lui Nichifor a luat o intorsatura neasteptata, afacerea a dat faliment, iar el a inceput sa bea si mai mult si foarte curand a devenit un om al strazii.
Ca sa-si poata procura licoarea magica care il facea sa uite de necazuri si sa fie fericit, a inceput sa fure.
Dormea unde se nimerea, prin parcuri, case parasite, manca foarte putin, nu se spala.
O data pe saptamana mergea la Caritas, acolo unde toti imigrantii cereau haine, incaltaminte si obiecte de uz casnic, Nichifor cerea carti, pentru ca uitasem sa va spun, el avea o pasiune nebuna pentru citit. Citea mult si orice, setea de cunoastere nu-i disparuse.
Puteai sa discuti cu el pe orice tema, era la curent cu toate, desi nu intotdeauna stia in ce zi a saptamanii se afla, incepuse sa piarda notiunea timpului.
Astazi Nichifor, la cei 45 de ani ai sai, arata de 70 si nu mai are nimic, a pierdut sotia, copilul, afacerea, cateva luni in urma un ochi, iar zilele trecute politia italiana l-a privat si de dreptul de sedere pe teritoriul italian.
In 10 zile, Nichifor trebuie sa paraseasca peninsula, altfel, va merge la puscarie, iar lui nu i-au ramas decat cartile si un vis, acela de a tranzita Moldova pentru ajunge in Siberia, acolo unde incepuse succesul si sperantele lui…