Zilele trecute, cu o ocazie specială si cu persoane dragi mie, am discutat despre fericire. Am fost întrebată ce-mi lipseste ca sa fiu fericita. Eh, dificila întrebare. Eu cred ca fericirea este relativa si depinde de anumite circumstante si stări. Fericirea este apogeul, ori odată atins, nu mai poți fi fericit, deaceea mie, îmi place sa nu declar acest lucru. A declara fericirea e ca si cum ai declara ca nu mai vrei sa evoluezi, sa cunosti noi adevăruri, noi stări, noi aventuri…Fericirea este mai degrabă starea de pana la apogeu, adică preludiul…iar eu prefer aceasta stare…
Tu ce părere ai? Care e noțiunea ta de fericire?
Gaia Panzaru
Dincolo de aparente…
