De cate ori vi s-a intamplat sa vreti sa faceti ceva si sa va fie frica de esec? De cate ori vi s-a intamplat ca cineva sa va spuna ca nu o sa reusiti, ca degeaba incercati?
Ce ati facut atunci? Ati lasat mainile in jos? Ati fost cuprinsi de indoiala? Sau ati devenit mai puternici? Ati actionat?
De cate ori v-ati uitat in oglinda si v-a placut ceea ce ati vazut? De cate ori v-ati adancit in sufletul vostru sa intelegeti ceea ce simtiti? De cate ori ati facut ceea ce v-ati dorit cu adevarat, fara sa tineti cont de parerile altora?
Oamenii… pot fi frumosi si buni, dar pot fi si extrem de rai si urati. Uneori ne iau prea mult, alteori ne dau surprinzator de mult. Din lipsa de echilibru, ajungem sa nu mai intelegem ce este autentic si adevarat si ce nu. Si atunci, apare frica, frica de esec, de a nu fi intelesi, frica de a nu fi iubiti, de a ramane singuri, frica de necunoscut, etc.
Oamenii au multe frici si multi din ei traiesc o viata, impreuna cu ele. Iar frica, asa cum stim, ucide, incet si sigur.
Frica ucide idei, vise, sperante, aduce frustrare, nesiguranta, indoiala, boala, frica nu poate convetui cu fericirea.
Dar exista totusi un antidot pentru frica, este vorba de curaj, iar curajul, asa cum spunea Goethe, conține geniu, putere și magie. Magia de a trai frumos, magia de a actiona, de a visa, de a te autodepasi, magia de a crea, de a iubi si a merge mai departe, chiar si atunci cand ai impresia ca esti pe marginea unui abis. Pentru ca doar atunci cand cazi, intelegi cat de important este sa te ridici.
Din pacate insa, curajul nu este atat de raspandit ca si frica, dar noi avem puterea sa-l facem cunoscut, avem puterea sa actionam, avem puterea sa depasim orice frica, doar daca vrem. Iar vointa, alaturi de curaj, este cheia spre fericire.
Voi ce frici aveti? Cum le depasiti?
Dupa mine, frica nu este cauzata de oamenii din jur (sau lipsa de echilibru cum ii spui tu), ci este naturala, este instinctiva. Fricile sunt create din interior, din subconstient, din educatie, din anturaj si sunt absolut NORMALE!
Vorbesti de curaj, el nu ar exista fara frica, nu poti fi curajos daca nu ai frici, prin urmare a avea frici e ceva normal.
Iti depasesti o frica, dar se naste alta si alta.
Sa spui ca vrei sa iti depasesti fricile, e absurd. Sa spui ca ai curaj si ti-ai invins fricile inseamna sa te minti pe tine si eventual pe ceilalti din jur. Fricile nu se inving folosind un „antidot”, fricile se depasesc.
Sfat? Imbratiseaza-ti fricile si o sa „invingi” jumatate din ele.
PS: Una „grea”: frica de a nu fi iubit.
Spui ca frica nu este cauzata de oamenii din jur, dar afirmi ca fricile sunt create de anturaj si educatie. Nu crezi ca te contrazici?
Nu e deloc absurd sa-ti depasesti fricile, pentru ca depasindu-le cresti, te dezvolti, da, e adevarat, apar noi si noi frici, dar daca nu le depasesti pe primele, stagnezi. Adevarat ca fricile se depasesc, prin curaj, altfel poti sa spui orice, dar daca nu ai curaj, adica acel „antidot”, degeaba afirmi ca le depasesti… in acel caz te minti pe tine si eventual pe cei din jur.
Frica de nu fi iubit exista la multi dintre noi si ea vine in primul rand din nesigurantele noastre, din cauza ca nu ne iubim suficient de mult si asteptam ca altii sa ne daruiasca acea iubire pe care ar trebui sa ne-o oferim noi insine.
P.S. multumesc de sfat, o sa tin cont!
Nu, nu ma contrazic, tu „dai vina” pe indivizi, eu pe societate si pe evenimente. Cand spun ca e naturala, ma refer la faptul ca ne este insuflata de factori diversi si de persoane pe parcursul vietii. Intai vorbesti de frici mici si multe, apoi de frica in general ca un tot, parerea mea e ca tu aici ai vrut sa scrii /vorbesti de traume, nu frici si asta e total altceva.
Cand vorbeam de absurd, ma refeream la depasirea tuturor fricilor, nu la una sau doua. E absurd sa crezi ca poti sa iti depasesti toate fricile, nu e absurd sa crezi ca poti depasi unele din ele.
Sunt, intradevar, unele frici care te fac sa stagnezi, dar sa spui ca nedepasindu-le stagnezi, e fals. Poti creste alaturi de frici, dar in alta directie.
Chiar crezi ca exista cineva fara curaj? Il avem toti, depinde daca vrem sau nu sa il „activam”. Din nou, e alta discutie, si aici intervine socialul. Nu poti cere acelasi curaj unui om care a crescut liber si unui om care a crescut intr-un regim asupritor, de exemplu.
Eu am scris ca atunci cand nu suntem echilibrati apare frica,
…. hmmm si societatea nu e creata de „indivizi”?
„ma refer la faptul ca ne este insuflata de factori diversi si de persoane pe parcursul vietii.” deci totusi spui ca ne este insuflata de persoane, exact ceea ce am scris eu…
nu am vrut sa vorbesc despre traume, dar as putea sa incerc…:-)
Nu am declarat nicaieri ca trebuie depasite toate fricile, deci nu inteleg unde vezi absurdul…
insist totusi pe faptul ca frica ucide, incet si sigur, deci, da, te face sa stagnezi… dintr-un anumit punct de vedere, nu am vorbit despre absolut…
exact, toti avem curaj, dar nu toti suntem dispusi sa-l activam, de aceea am scris despre vointa…
in articolul meu nu am cerut nimanui nimic, doar am exprimat un punct de vedere, care cu siguranta este unul printre miile sau sutele de mii, sau poate milione, sau miliarde…
„Eu am scris ca atunci cand nu suntem echilibrati apare frica” – Echilibrul tau se referea strict la oameni buni si oameni rai si urati
„hmmm si societatea nu e creata de “indivizi”?” – Daca te uiti am zis evenimente si indivizi
„deci totusi spui ca ne este insuflata de persoane, exact ceea ce am scris eu…” – nu, de factori si persoane, nu de oameni buni si rai 🙂
„nu am vrut sa vorbesc despre traume, dar as putea sa incerc…:-)” – eu cred ca ai acoperit destul de mult din acest subiect, fara sa iti dai seama
„Nu am declarat nicaieri ca trebuie depasite toate fricile, deci nu inteleg unde vezi absurdul…” – nu ai scris in cuvinte, dar nu asta e de fapt scopul articolului?
” apar noi si noi frici, dar daca nu le depasesti pe primele, stagnezi. ” – cred ca am ratat eu dintr-un anumit punct de vedere
„care cu siguranta este unul printre miile sau sutele de mii, sau poate milione, sau miliarde…” – este unul care ce? cred ca ai voiai sa zici ceva aici
„Dar exista totusi un antidot pentru frica, este vorba de curaj” – deci doar curaj sau vointa? sau ambele? 🙂 sau mai exista si alte elemente: libertate de exprimare, sansa de a-ti exercita aceasta libertate, posibilitatea de a fi ascultat si nu reprimat atunci cand incerci sa fii curajos, etc?
„Echilibrul tau se referea strict la oameni buni si oameni rai si urati”- vorbeam despre faptul ca putem fi buni, dar si extrem de rai, iar asta ne dezechilibreaza si atunci cand nu putem delimita binele de rau, autenticitatea de neadevar, apare frica… si da, sunt convinsa de asta.
„Daca te uiti am zis evenimente si indivizi”- „Dupa mine, frica nu este cauzata de oamenii din jur„- aici eu nu vad nimic altceva decat contradictie.
– „nu, de factori si persoane, nu de oameni buni si rai” – ok, ai adaugat si factori, dar si persoane, deci nu esti de aceasta parere, totusi „Dupa mine, frica nu este cauzata de oamenii din jur„
„– eu cred ca ai acoperit destul de mult din acest subiect, fara sa iti dai seama”- respect parerea ta, dar crede-ma ca stiu exact despre ce am scris. 😉
„– nu ai scris in cuvinte, dar nu asta e de fapt scopul articolului?”- am scris exact ceea ce ai citit, iar in articol am scris parerea mea despre frica.
„– cred ca am ratat eu dintr-un anumit punct de vedere”- nu am inteles ce ai scris.
„cred ca ai voiai sa zici ceva aici”- daca nu scoteai acest pasaj din context, intelegeai ca am scris despre punctul meu de vedere, care este poate unul din miliarde de puncte de vedere.
„– deci doar curaj sau vointa? sau ambele?’’- daca citeaai pana la sfarsit vedeai ca am scris si despre vointa, dar iarasi, ai preferat sa scoti din context doar ceea ce iti convine. 😉
sau mai exista si alte elemente: libertate de exprimare, sansa de a-ti exercita aceasta libertate, posibilitatea de a fi ascultat si nu reprimat atunci cand incerci sa fii curajos, etc?- cu siguranta exista si alte elemente, parerea mea nu este una absoluta, de aceea am cerut-o si pe a voastra. 😉
„vorbeam despre faptul ca putem fi buni, dar si extrem de rai, iar asta ne dezechilibreaza si atunci cand nu putem delimita binele de rau, autenticitatea de neadevar, apare frica… si da, sunt convinsa de asta.” – devierea de la subiect poate fi distractiva, dar nu e cazul. Sa revenim strict la subiectul prin care tu afirmai ca ca frica vine de la oameni si eu de la situatii si societate, care da, e si ea alcatuita din oameni, dar nu numai. Frica de oameni e teroare, e teama, e trauma 🙂
„aici eu nu vad nimic altceva decat contradictie” – vezi gresit, frica nu e cauzata de oamenii din jur, asa cum am scris mai sus, e cauzata de situatii, de evenimente, de lucruri unde pot fi sau nu oameni implicati
„ok, ai adaugat si factori, dar si persoane, deci nu esti de aceasta parere” – una e sa zici ca salata bouef contine oua si alta e sa zici ca salata bouef contine si oua 🙂
„respect parerea ta, dar crede-ma ca stiu exact despre ce am scris” – si eu o respect pe a ta cand zic ca nu ai recunoaste acest lucru chiar daca te-ar lovi in fata
„am scris exact ceea ce ai citit, iar in articol am scris parerea mea despre frica” – frica sau frici? sau curaj? sau vointa? ca tot vorbeam de contraziceri
„daca nu scoteai acest pasaj din context, intelegeai ca am scris despre punctul de vedere, care este poate unul din miliarde de puncte de vedere.” – ok, hai sa nu il scot din pasaj. „Nu e deloc absurd sa-ti depasesti fricile, pentru ca depasindu-le cresti, te dezvolti, da, e adevarat, apar noi si noi frici, dar daca nu le depasesti pe primele, stagnezi.” – Unde aici te referi la faptul ca poti trai cu fricile, dezvoltandu-te ca o persoana normala?
” daca nu scoteai acest pasaj din context, intelegeai ca am scris despre punctul de vedere, care este poate unul din miliarde de puncte de vedere.” – hai sa nu il scot din context. „in articolul meu nu am cerut nimanui nimic, doar am exprimat un punct de vedere, care cu siguranta este unul printre miile sau sutele de mii, sau poate milione, sau miliarde…” – spune-mi tu, ca aproape profesoara de limba romana, daca aceasta fraza are sens sau hai sa te ajut: scoatem ce nu este necesar si lasamsubiectul si predicatull: „am exprimat un punct de vedere, care cu siguranta este unul printre miile”
„daca citeaai pana la sfarsit vedeai ca am scris si despre vointa, dar iarasi, ai preferat sa scoti din context doar ceea ce iti convine.” – daca citeai pana la final ti-ai fi dat seama ca nu am contestat faptul ca ai scris despre vointa, doar ca vointa si curajul sunt inutile pentru a „lupta cu fricile”, daca nu sunt insotite de o sumedenie de alte lucruri.
„cu siguranta exista si alte elemente, parerea mea nu este una absoluta, de aceea am cerut-o si pe a voastra. ” – nu este absoluta insa incerci sa combati chiar argumentele logice pe care ti le ofer, demonstrandu-mi de fapt ca tu crezi contrariul
Da, cred ca am ajuns la absurd, aici ma opresc! Mulțumesc, pentru opinie!
P.S.Nu-mi amintesc sa fi declarat sau pretins, pe acest blog sau in acest articol, ca as fi profesoara de romană!😉
In opinia mea, ridicolul a fost de cand ai decis sa ma contrazici fara argumente, dar ma bucur ca ai realizat si tu.
Cat despre opinie, cu drag, sper sa mai accepti si pe viitor opiniile mele la fiecare articol pe care il vei publica.
PS: Nu e vorba de pretins sau nu, traim in era informatiei si un mic search pe Google ne poate spune destul de mult despre o persoana total necunoscuta.
Pace!