Despre oameni…

Oamenii… cat incape in acest cuvant! O imensitate!
Imi place sa-i privesc, sa-i ascult, sa-i analizez, sa invat de la ei, imi place sa-i admir si sa le recunosc meritele, sa-i ajut si sa ma bucur impreuna cu ei.
Nu cred ca exista comoara sau resursa mai de pret decat oamenii care apar in viata noastra.
Oameni, datorita carora crestem, ne modelam, ne autodepasim, chiar daca, uneori, suferim. Oameni care, uneori, ne par vitali si indispensabili, alteori, de neinlocuit.
Oameni care vin in viata noastra si raman, si oameni care pleaca, unii temporar, altii pentru totdeauna.
Oameni despre care as povesti o eternitate si tot nu mi-ar ajunge, nici timp, nici spatiu.
Astazi pleaca un astfel de om, din cotidianul meu, un om care mi-a fost alaturi 8 ani, zi de zi, in orice clipa, in orice circumstanta. Un om mereu disponibil, prezent, un om dintre aceia, care nu fac galagie atunci cand realizeaza lucruri importante, care, in liniste, cu smerenie si tact actioneaza, fara mare tam-tam.
Acest om mi-a dat atat de mult, incat nu stiu daca voi reusi, vreodata, sa-i intorc macar o particica din ce mi-a oferit. Si acum cand scriu, ma iau fiorii, fara sa vreau sau sa stiu de ce. Golul din sufletul meu este enorm, realizez ca inca nu realizez cum va fi.
Din dragoste pentru acest om, insa, accept cu drag aceasta plecare si imi doresc din tot sufletul sa fie de bun augur. Imi doresc din tot sufletul ca acest om sa aiba parte de o experienta extraordinara, iar anii care urmeaza sa fie cei mai frumosi din viata sa.
Mi-ar placea sa am o bagheta magica care sa ma ajute sa-i daruiesc tot ce e mai frumos si mai bun, dar, desi nu o am, sunt convinsa ca gandurile pe care le transmit in univers, se vor materializa, iar acest om va fi protejat si fericit, cel mai fericit!
Succes, om drag sufletului meu, parte din mine!