Anul acesta, pe lista mea modesta de obiective, pe langa carti si calatorii, afaceri si studiu, voluntariat si engleza, mi-am pus ca obiectiv sa scriu pe blog, macar o data pe luna si poate asa imi vine pofta sa scriu mai des.
Si iata-ma aici decisa sa incep… si despre ce as putea sa scriu daca nu despre oameni, pana la urma asta conteaza cel mai mult… pe cine ai alaturi…
Viata poate fi crunta si nedreapta, dar daca ai oamenii potriviti alaturi, totul e mai simplu, mai usor…
Sa stii ca in zilele mai putin luminoase te poti baza pe Oameni, sa-ti fie calauza si sprijin, e de nepretuit.
Oameni care sunt gata sa-ti dedice timpul lor, cunostintele si resursele…
Voi aveti asemenea oameni in viata voastra?
Zilele astea ma gandeam daca am noroc la oameni, si m-am prins ca am, mare noroc…
Am oameni cu care rezonez, pe care ma pot baza, care sunt acolo oricand si oricum…
Nu stiu daca eu pot sa ma mandresc ca sunt un om bun, dar cu siguranta am oameni buni in jurul meu, oameni de la care am ce invata, de la care ma incarc, care m-au surprins exact cand ma asteptam cel mai putin. Uneori nici nu realizam cat de surprinzatori pot fi…
Saptamana trecuta, am fost unul dintre cei 3 255 de pozitivi, credeam ca eu nu voi trai aceasta incercare si uite ca a venit… asa pe neasteptate… si ce frumos s-au mobilizat oamenii…
Unii mi-au adus produse, altrii medicamente, unii vitamine, altii mi-au tinut lectii de protocol si conduita, o buna parte m-au incurajat, iar unii s-au suparat ca nu le-am cerut ajutorul… si chiar daca au fost zile in care frica a pus stapanire pe mine si nu ma puteam ridica din pat, am stiut ca nu sunt singura…
Iar asta e atat de important… si e frumos… si minunat… si sunt atat de recunoscatoare…
Multumesc Oameni, ca sunteti, ca ma suportati, ca ma iubiti si ca aveti grija de mine…