Cu siguranta, nu sunt cea mai potrivita persoana sa vorbesc despre ei, poate inca nu am acel bagaj de experienta ca sa ma expirim, dar in ultimul timp, tot mai des, ma framanta acest argument…
Sunt prea “mica” si e prea putin spatiu ca sa insir toate gandurile aici, dar incet. incet, voi incerca sa vorbesc despre ei, despre Oamenii din viata mea…
...despre acei care au fost, despre acei care sunt si despre acei ce vor veni…
Am cunoscut multa lume, de tot felul, am incercat sa-i ascult si sa-i observ pe toti si sa-mi fac o parere, uneori obiectiva, alteori subiectiva…
Am cunoscut oameni, care mi-au marcat existenta, care plecand din viata mea au lasat plagi adanci in sufletul meu… oameni care m-au iubit si i-am iubit, care m-au tradat si carora le-am mai dat o sansa…oameni care pur si simplu au trecut pe alaturi, dar de la care am invatat ceva…
Am cunoscut oameni pe care i-am dat afara din sufletul meu, dar care, si peste ani nu vor sa plece…
Am cunoscut oameni indragostiti, oameni in dificultate, oameni simpli, oameni suferinzi, oameni plini de sine, tupeisti, etc.
Concluzia e ca… cel mai mult, oamenilor nostri, in goana dupa avere, dupa senzatii tari, le lipseste omenescul…
Or ei nici nu mai simt nevoia de omenesc…au alte idealuri, alte vise…”alte principii si valori”
Am cunoscuti si oameni frumosi, dar prea putini…
Voi scrie despre fiecare categorie de oameni pe care ii cunosc, i-am cunoscut sau ii voi cunoaste…
Voi ce fel de oameni sunteti?
Fac si eu parte din categoria de oameni la care apartii… Dar am devenit mai rea, eu nu mai dau sanse de reabilitare…Nimeni nu merita a doua sansa
Natalia, toți meritam o a doua șansa si uneori si o a treia in dependenta de circumstante! Esti prea suparata pe oameni, imi dau bine seama ca ai un motiv serios si unele detalii le cunosc, dar oricum, o a doua șansa o merita fiecare, deoarece suntem oameni si greseala e omeneasca!
Ce fel de om sunt? Grea intrebare!…Existenta e o tesatura de nevoi,iar sensibilitatea fata de ele nu poate sa nu trezeasca dorinta gasirii unui raspuns.Stim A PRIORI ca raspunsurile noastre nu vor fi niciodata perfecte,complete,suficiente.Pot fi insa pasii pe un drum catre acea indeplinire a fericirii care sa-mi permita sa fac sa progreseze linia initiata de Creator si,chiar, sa colaborez cu Creatorul. Ceea ce indeplinim e menit unei opera cu mult mai vaste,in functie de ceva ce ne depaseste cu totul.Asa cum existam prin har,prin har indeplinim ceea ce indeplinim..IUBIREA e atasamentul uimit,sau macar surprins,entuziast,de o conexiune stabilita intre ceea ce facem si un proiect mai mare.IUBIREA SE ADRESEAZA UNUI TU,unei personae,unui TU UNIC si ultim in functie de care vibreaza si traiesc toti oamenii.Iubirea se adreseaza lui Dumnezeu devenit OM,care a lucrat (chiar si in sensul propriilor mele opere) cu mainile sale.Sunt o fiinta ce se straduieste sa devina OM, conform harului divin cu care a fost binecuvanta!