Despre calatorii

Acum, ca mai avem doar o saptamana pana iesim din carantina, nu pot sa nu ma gandesc la calatorii, la noile destinatii, descoperiri, la senzatia aceea de libertate, de conexiune cu natura si lumea. Abia astept sa ma imbogatesc cu noi emotii, stari si sa savurez.

Dintotdeauna mi-am dorit sa calatoresc, dar nu am avut intotdeauna posibilitate.

Mai intai a fost momentul cand trebuia sa supravetuiesc, apoi sa adun pentru casa, apoi copilul era prioritar si tot asa.

Dar, intr-o zi, pur si simplu, mi-am zis, pana aici… si am inceput sa visez si sa realizez vise. Intr-o zi, pur si simplu mi-am ales o destinatie si am pornit.

Cand am inceput aceasta aventura, m-am informat putin despre ce inseamna sa calatoresti si am realizat ca eu sunt un calator atipic. Atunci cand calatoresc, imi place sa bifez emotii, nu locatii. Deseori mi s-a intamplat sa citesc sau sa aud despre faptul cum anumiti oameni, atunci cand merg intr-o vacanta, alearga dupa bife, cu liste interminabile si eforturi supraumane ca sa le reuseasca pe toate. Se intorc acasa, obositi si epuizati, dar cu “un bagaj” bogat de povestit si afisat. De aceea, eu nu voi alege niciodata lucruri de tipul, 50 de locuri de vizitat intr-o viata sau ceva de felul acesta.

Mie imi place sa aleg ce sa vad, in functie de dispozitia mea, imi place sa fiu surprinsa, sa umblu haihui. Timpul este pretios si din acest motiv, aleg sa-l petrec exact asa cum imi place mie, nu cum e la moda sau cool. Cand ma intorc dintr-o calatorie, imi amintesc de emotiile pe care le-am trait intr-un anumit loc, nu de locul in sine.

Lista mea de calatorii este creata intr-un mod atipic si ea.

De exemplu, imi doresc sa vizitez Manhattan-ul pentru ca, acum cativa ani, am citit o carte, iar protagonista, care locuia in acest district al New Yorkului, m-a facut sa visez. As vrea sa vizitez Elvetia pentru ca admir felul acestui popor de a fi, disciplina, corectitudinea si absolut tot ce este legat de aceasta tara, iar, daca intr-o zi as decide sa plec din Moldova, acolo as merge. As vrea sa vizitez insulele Azore, pentru ca un om foarte drag mie, mi-a vorbit cu atata pasiune si admiratie, incat m-a molipsit si pe mine. ”Pasarea Spin”, de exemplu, mi-a insuflat dorinta de a vizita Australia. Sudul Spaniei, as vrea sa-l vizitez pentru ca sunt indragostita de tot ce este autentic, simplu, salbatic oarecum, as vrea sa ma pierd prin satucuri de poveste si sunt sigura ca acolo voi gasi asta. Roma, am vizitat-o, dupa ce profesorul de istorie ne-a povestit despre columna lui Traian. In Maldive as vrea sa plec pentru ca ador plajele cu nisip alb si apa turcoaz, m-as plimba pe acele plaje, descult, o vesnicie.

Fiecare locatie pe care o aleg sa o descopar, este legata de o emotie pe care am trait-o sau pe care imi doresc sa o traiesc si fiecare loc pe care mi-l amintesc dupa ce l-am vizitat, este legat tot de emotiile pe care le-am trait acolo. Deoarece calatoriile, cred eu, nu sunt despre vizitat, vazut, bifat, dar despre trait, simtit, savurat.

De exemplu, cand ma gandesc la Porto, imi amintesc de momentul in care am savurat, pe malul raului Douro, cel mai bun vin baut vreodata,

sau momentul in care, stand pe o bordura, pe malul oceanului Atlantic, am urmarit ore intregi fluxul de oameni. Cand ma gandesc la Sicilia, imi amintesc cum am fost cu capul in nori la propriu sau cand m-am delectat cu cel mai surprinzator apus vazut vreodata. Cand ma gandesc la Thailanda, imi amintesc gustul delicios al pepenelui verde si nisipul umed sub picioarele descult.

Calatoriile sunt pentru mine, mai degraba un mod de a-mi trai emotiile si realiza visele, nu un maraton pentru a marca inca un loc pe lista destinatiilor.

Voua cum va place sa calatoriti?

close
Alătură-te celorlalți 9 abonați.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *