“Tu poti, esti puternica, tie iti iese totul perfect, tu stii sa rezolvi orice” etc, de cate ori ati auzit aceste expresii?
Eu, de nenumarate ori, ani la randul.
De ce o femeie ajunge sa fie puternica si ce inseamna asta?
In primul rand, sa fii puternica nu este o alegere, ci o necesitate, pentru a te proteja, uneori, chiar pentru a supravetui.
De multe ori, in ochii celorlalti, femeia puternica nu are nevoie de nimeni si de nimic, ea poate sa suporte totul si sa depaseasca orice obstacol. Ea este de neinvins.
Dar cum este de fapt o femeie “puternica”, ce simte ea cu adevarat, cum traieste?
In opinia mea, femeia puternica, este o fire sensibila, fragila si de multe ori ar vrea pur si simplu sa fie luata in brate si mangaiata. Ar vrea sa stie ca are alaturi un om care are grija de ea, de sentimentele si emotiile ei. Femeia puternica nu are frica sa iubeasca din tot sufletul, ii respecta pe ceilalti si stie sa faca compromisuri, nu-i este frica sa greseasca, pentru ca orice greseala este o lectie pentru ea, din care invata cum sa fie mai buna, mai responsabila.
Femeia puternica este autentica, nu-i pasa daca place lumii si nici nu vrea sa demonstreze nimanui nimic, pentru ea conteaza sa fie bine cu ea insasi, dar asta este, probabil, cel mai dificil. Asta inseamna sa se ridice atunci cand cade, iar dupa fiecare esec sa fie si mai increzatoare in capacitatile ei, de a alege, de a iubi, de a ierta, iar asta presupune mult curaj, determinare si pasiune. Femeia puternica este libera, de prejudecati, de stereotipuri. Forta ei este fericirea, care vine din interior.
Femeia cu adevarat puternica nu vrea sa fie singura si nici nu poate, ei ii place sa fie inconjurata de oameni, de oameni capabili, frumosi, pozitivi si buni, mai buni ca ea chiar, pentru ca stie, ca doar asa poate creste si se dezvolta, doar prin oamenii din viata ei poate deveni de neinvins. Stie ca doar cei slabi cred ca in viata pot reusi singuri si ca nu au nevoie de ajutor. Stie sa pretuiasca oamenii, sa-i ajute, sa scoata ce e mai bun din ei. Ea nu este egoista, este empatica, imparte tot ce stie si ce are cu ceilalti, si bucuria, si tristetea, si succesul si insuccesul.
Daca cunoasteti o femeie puternica, incercati sa o imbratisati, sa o ascultati si intrebati-o daca ii place sa fie “puternica”, incercati sa vedeti ce se ascunde dincolo de puterea ei, cum este cu adevarat, nu-i dati etichete, pur si simplu iubiti-o. Pentru ca femeia “puternica” este obosita sa auda acest calificativ, de multe ori il vede ca pe o povara, care nu-i apartine.
Foarte frumos, mi-a plăcut enorm!
Oamenii puternici dorm noaptea, nu ziua.
Iubiii :*:*:*
Exact. M-am regasit..
Da, de fapt nu-i dă nimeni alegere între a fi puternică sau nu. Doar trebuie. Trebuiau multe lucruri încă din copilărie, apoi să-ți faci o cale în străinătate, chiar și să zbori prima dată cu avionul, nu era o alegere, trebuia! Trebuia să-ți ajuți apropiații din jur, nu cum sînge din sîngele tău are o problemă, cum tu să n-o împărtășești, doar tu ești mereu aproape pentru cei dragi, trebuie! Ești în străinătate, părinții își refac viața, tu lupți să-ți construiești un viitor, iar ei te manipulează ca nici de lingă ei să nu pleci că și așa sunteți străini într-o țară străină și la fel trebuie să stai lingă ei! Iar mai apoi ești abandonată înainte de nuntă cu un copil în tine și trebuie să-ți aduni toate forțele pentru a merge înainte și a naște singura, dar și cea mai mare bucurie a vieții tale! Și ajungi cînd la fel nu ești întrebată de nimeni dacă poți sau ai nevoie altfel și trebuie să-ți lași jobul că el e încă prea mic și nimeni nu se face înainte să-ți ofere o miina de ajutor din cei din jur. Trebuie să-ți administrezi cu maxim socoteală toate resursele ca s-o poți duce cît mai mult timp înainte împreună cu micuțul tău. Revii la baștină unde cheltuielile sunt un pic mai mici. Între timp el crește și se afectionează aici. Știi că nu ai multe la ce te întoarce nici acolo, aici ți-a lipsit foarte mult. Încep primele probleme cu grădinița. Apoi vine pandemia. Te vaccinezi și speri că îl protejezi un pic mai mult pe cel mai scump omuleț din lume în primul rînd. Aici știi deja că nu mai poți sta acasă, nu durează la infinit resursele tale și ai nevoie de a-ți găsi un job. Între timp toți cei din jur doar arată cu degetul că uite cîți ani stai acasă, nu vrei să muncești, vrei să faci o viață frumoasă, fără a fi stat măcar o dată o zi cu copilul tău. Și după alte probleme interesante intilnite în sistemul ăsta putred, reușești în final să-l dai iarăși la grădiniță, lui îi place și merge cu drag, e mai mărișor și deja înțelege că mama are nevoie să muncească pentru bunăstarea lor doi. Timp o săptămână și mîine mama trebuie să semneze un contract de muncă, unde e gata să aplice toate cunoștințele ei, să învețe tot ce este și să aibă reușite căci trebuie să reușească! Are nevoie! Trebuie să-i ofere viitor celui mai de preț „lucru” pe care îl are! Dar copiii sunt copii și mai înhață viroze și tocmai 2 zile înainte de a semna contractul de lucru, copilul tușește de rupe! Ce e de făcut căci mama trebuie să meargă la muncă! Ea trebuie să găsească o soluție și trebuie să reușească să-și ducă cu demnitate traiul! Apelează la ajutorul tatălui copilului care vine pe la el doar cînd are timp liber, nu că-și face timp, care niciodată nu l-a interesat în ce-o să se îmbrace azi copilul sau ce-o să manince, căruia i se pare că un ajutor pentru copil ar însemna mama copilului să meargă în vacanță pe banii ăia sau ceva de genul! Îi explici că în toți anii ăștia ai stat cît ai avut resurse, dar acum ești la limită și dacă nu ieși la muncă să-ți cistigi un ban, ce sa faci, sa ieși cu miina întinsă? Nu-l interesează. Îți pune ultimatum că mîine va sta el cu copilul (unica zi din viața lui în care ar sta cu el), dar de joi să faci ce vrei că el nu va fi. Îi spui că nu poți să-ți permiți să pierzi singura speranță de venit și îți răspunde că e un sistem de a scoate bani din el și la revedere. Și copilul a adormit mai demult, iar tu, mamă, stai și te gindesti ce să faci căci trebuie să mergi miine să semnezi contractul ăla! Trebuie să-ți iai viața în miini și să te pui pe picioarele tale precum ai fost înainte mereu independenta, căci nu are cine! Dar trebuie să dai și rezultate la lucru și dacă s-ar mai repeta un episod de boală, ce trebuie sa faci? Are o mamă singură viitor cu copilul ei? Ea trebuie sa reușească! Ea trebuie să fie și pentru copil cînd e bolnav, dar și la serviciu. La cine trebuie să apeleze? Ce fel de job să-și găsească s-o înțeleagă că ea dă maxim ce poate la locul de muncă, dar cînd copilul e bolnav, nu are cine și trebuie să stea ea cu el. A trebuit mereu și trebuie să existe o cale și mai departe! Sunt oare fericită că sunt puternică? Că am înțeles in zilele astea că nu trebuie mult pentru a ajunge la gesturi extreme și îi compătimesc pe cei ce n-au fost destul de puternici să supereze momentul și să izbuteasca. Eu sper să izbutesc! Trebuie!
Draga Inga, intotdeuna exista o solutie, la orice problema, intotdeuna, sa nu uiti niciodata asta. Important este sa ai putere si luciditate sa reactionezi. Ai reusit sa semnezi contractul?